Ce ne face să ne mişcăm... :)

Scriam zilele trecute că unul dintre cei mai mari factori de motivare a oamenilor este FRICA. Poate că nu a fost o "scriere" pe gustul tuturor. Aşa că mai am o veste bună pe lângă cele 5 pe care le găsisem!!!

TOATE, dar absolut toate acţiunile pe care le facem, intră în două mari categorii:
•    cele motivate de FRICĂ - adică faptele rele, negative
•    cele motivate de DRAGOSTE - adică faptele bune, pozitive.

Avem câteva noţiuni antagonice - precum este Binele si Răul:
- Motivare şi Demotivare
- Entuziasm şi Lipsa de Entuziasm
- Acţiune şi Inacţiune

Diagrama de mai sus funcţionează atât cu cele pozitive (numai cu ele) cât şi pentru cele pozitive (numai pentru ele). Revin la cele Pozitive de data aceasta!

De ce acţionăm? Pentru că avem un motiv intern, avem o nevoie. Motivul şi nevoia ne creează Motivarea. Ea poate avea diverse intensităţi pe scala Foarte mică - Foarte mare. Dacă nu există motivaţia, chiar şi foarte mică, nu vom acţiona!!!! Dar vorbim numai de cazul când ea există.

Presupun că suntem în cel mai puțin favorabil caz: acela când motivaţia pe care o avem este Foarte Mică. Conform procesului din diagramă, Motivaţia ne provoacă entuziasm. Entuziasmul duce la Acţiune, iar Acţiunea ne măreşte Motivaţia pentru că ne aflăm în mişcare, în procesul de realizare a unui lucru care merită pentru noi.

Odată ce ne-a crescut Motivaţia, ne creşte şi Entuziasmul care ne face să Acţionăm cu si mai mare intensitate… iar ciclul se reia şi este auto sustenabil. Asta înseamnă că se alimentează singur. Unde ajungem de obicei? La realizări la care nici nu ne-am gândit!!! :)

Ca să fiu scurt – deoarece subiectul este vast şi aştept să discutăm, dacă sunteţi interesaţi – singura piedică care există şi care „sparge” acest ciclu spre realizări extraordinare şi succes personal este AMÂNAREA ACŢIUNII. Am observat la noi, românii o mare înclinare către a analiza foarte mult situaţiile şi a căuta mult prea mult „calea cea bună”, ceea ce duce inevitabil la amânarea acţiunii.

De ce facem acest lucru? Încă nu am găsit un răspuns viabil, care să justifice pe deplin această poftă de a analiza. Un răspuns pertinent ar fi: frica de a nu greşi. La o analiză mai atentă a acestui fapt, arată că cu cât analizăm mai mult şi cu cât strângem mai multe informaţii, ca să luăm ce mai bună decizie, cu atât ne dăm seama că există mai mare posibilitate să greşim. Acesta duce inevitabil la „dorinţa” de a avea şi mai multe informaţii pentru că, cu cât aflăm mai multe, cu atât ne creşte frica de a greşi. :) Toate acestea duc la amânarea acţiunii!

Ceea ce vă recomand – şi cred că deja v-aţi dat seama – e să nu mai stăm să analizăm, ci să acţionăm.

De 400.000 de ani omenirea şi specia umană a evoluat, bazându-se pe un singur principiu. Englezii îl numesc Trial and Error, sau în traducere liberă: Acţionează, Greşeşte şi Corectează-te. De ce unii încearcă să nu greşească deloc şi pentru aceasta nu acţionează, rămâne un mister pentru mine.

Acţionaţi şi veţi beneficia de forţa Universului! Acţionaţi şi veţi descătuşa forţa care stă în voi şi pe care o aveţi de când v-aţi născut! Aşa veţi găsi drumul spre fericire! :)

Trăiţi cu pasiune!