Picături de viaţă ...

It's a kind of Magic

2010-12-13T17:44:00.000+02:00

Yin-Yang...un semn care are cel puțin 3000 de ani vechime... un semn care arată mersul vieții... conceput de oamenii care erau - conform istoriei - în epoca fierului... o filozofie care subliniază proverbul chinez: „O imagine face cât 1000 de cuvinte”.

Până la urmă, ce insemnă el???!!! De Ce ar putea fi atât de interesant? Pentru că Forța Universală (Dumnezeu, Allah, sau cum o numiți în religia pe care o aveți) ne-a creat pe noi oamenii, ca să se cunoască pe ea însăși. Acestă Forță acționează chiar dacă știm despre ea sau nu, este implacabilă, chiar dacă o înțelegem sau nu și ne crează experineța noastră prin contrarii: Yin (feminin, noapte, introvrtire, Luna...), Yang (masculin, zi, extrovertire, Soarele...). În fiecare există sămânța celuilalt și permanent unul îl generează pe celălalt. Extraordinar ce au putut imagina oamenii din epoca fierulului!!!

Așa este și viața noastră, a fiecăruia: avem noțiuni contradictorii care se autogenerează și care în același timp ne crează experiența de viață:

sus - jos
stânga - dreapta
întuneric - lumină
bine - rău
leneș - vrednic
înalt - scund
lat - îngust
trecut - viitor
suferință - plăcere
...

Cineva a spus că: „Ne dăm seama de valoarea luminii, numai în întuneric”. Cât de profund și în același timp cât de simplu. Cei mai mulți oameni nu se gândesc la aceasta. Am citit o carte a lui Deepak Chopra în care povestea de principiile antice de viață. Unul dintre ele era că: „... avem opțiuni în fiecare clipă. De aceea viitorul nu este determinat, ci îl determinăm noi înșine prin ceea ce optăm. În fiecare clipă facem alegerea între un motiv de nemulțumire sau un miracol...”.

Aceasta însemnă că nu putem să determinăm 100% ceea ce ni se întâmplă, însă putem să determinăm 100% cum reacționăm la ce ni se întâmplă!!! Avem de ales între a fi nemulțumiți, a vedea partea întunecată, rea sau să vedem partea magică, miraculoasă, bună.

Cum alegeți să trăiți în fiecare zi: cu un motiv de bucurie sau cu unul de supărare? De voi și numai de voi depinde. Nu depinde de soție, de soț, de părinți, de copii, de vreme, de trafic, de NIMIC, DOAR DE VOI!

Alegeți să trăiți o viață plină de magie, în locul uneia plină de supărare și veți simți că trăiți pasiunea și magia vieții!

Toate cele bune. :)

Dorința de a face lucrurile... perfect!

2010-11-26T18:03:00.000+02:00

Mulți oameni doresc să facă lucrurile cât mai bine. Excelent!
Mulți oameni își doresc să facă lucrurile fără greșeală! ....... Își doresc să fie perfecți ........

Până ieri ajunsesem să mă gândesc că acești oameni sunt perfecți. Când îi întrebam: „Când vei face aceasta?”, răspunsurile erau:

când o sa am mai multe informații
când o sa fiu mai pregătit
când vor fi condițiile optime
când .... (și aici vă rog să mai completați, pentru că sunt sigur că ați auzit și voi)

Întotdeuna m-am întrebat - de câte ori am auzit aceste fraze - când vor face ceea ce au promis, sau ccea ce ar trebui să facă? Răspunsul l-am aflat de la Denis Waitley, Brian Tracy și Jim Rohn: când va fi prea târziu sau niciodată. Aceste persoane perfecționiste se aliniază proverbului „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, lasă pe poimâine că poate nu mai e nevoie”.

Acești oameni suferă de o MARE FRICĂ DE A GREȘI, frică învățată în familie și în sistemul de educație. Ce se întâmplă când o persoană greșește? Sistemul ne-a învățat că primește o pedeapsă. Câteva dintre aceste pedepse le cunoașteți: o notă mică, oprobiul comunității, rușinea în public, bătaie, nu mai e lăsat să iasă la joacă, concedierea și altele. Aceste persoane sunt blocate psihologic de sistem să realizeze ceea ce își doresc pentru că le e frică să greșească în orice fel. De aceea persoanele perfecționiste tind să amâne lucrurile la nesfârșit.

Care este remediul? Cum le putem ajuta? Sunt multe moduri în care îi putem ajuta. O să menționez câteva reguli de bază pe care ar trebui să le comunicăm acestor persoane:

Eșecul nu este o persoană, este o întâmplare. Deci nu o luați personal!
Dumenzeu ne trimite „cadouri” (sfaturi), îmbrăcate în probleme, ambalate în probleme. Trebuie doar să învățăm să desfacem „ambalajul”.
Cine nu greșește nu poate învăța! Procesul de „A greși, a învăța din greșeală, a te perfecționa (a aplica lecția învățată)” are sute de mii de ani. Este la fel de vechi ca rasa umană. Asta însemnă că e natural și acest proces a generat progresul omenirii.

În final am să dau un exemplu, iar voi veți trage concluziile care vi se potrivesc.

În corporația IBM, un angajat care avea răspundere, a făcut o greșeală maaaaare, care a costat compania circa 3 milioane de dolari. Acest angajat a fost chemat în biroul directorului general pentru a explica. A ajuns acolo și după ce a explicat ce s-a întâmplat a spus ”Bănuiesc că doriți demisia mea. O să o aveți mâine dimineață pe birou”. (Comentariu: dovadă de răspundere pentru propriile fapte, ceea ce se vede rar astăzi.) Răspunsul directorului general, care a fost unul dintre managerii de top din lume a fost: ”Ești nebun???? Crezi că vreau să te dau afară, acum după ce am investit 3 milioane de dolari în instruirea ta??? Mă aștept ca a doua oară să ai rezultatele de care știu că ești capabil!”.

Scăpați de frică, greșiți, învățați, uitați greșeala și veți trăi cu pasiune!

Șabloane sociale

2010-11-12T11:19:00.001+02:00

Ascultam un CD de la un seminar de leadership. Un seminar ținut în 2004 în SUA. La acel seminar erau prezenți - în mare majoritate - antreprenori, oameni întreprinzători care erau în același timp și milionari. M-am întrebat: de ce un milionar ar participă la un seminar de leadership din moment ce este o persoană realizată, o persoană de succes?

Motivul este simplu și a fost subliniat pe parcursul acelui seminar: pentru că pe drumul către a fi milionar, plecând de la o persoană obișnuită, acea persoană s-a transformat interior și dorește să participe la seminarii de leadership ca să învețe cum să transmită și altora căile prin care el sau ea a ajuns la succes! Cât altruism au descoperit acele persoane în ele însele!!!!! Oare un român milionar ar dori să transmită așa ceva conaționalilor săi? Mă cam îndoiesc că are o nevoie imediată! :) ....dar nu despre aceasta vreau să vă povestesc.

Vreau să vă povestesc despre faptul că în cadrul acelui seminar a fost programată o întâlnire cu adolescenții. Acei adolescenți au pus întrebări oratorilor despe multe lucruri. Trebuie să vă spun că în accepțiunea americană, adolescent se numește un tânăr care nu depășește vârsta de 14 ani. Întrebările copiilor de 9, 10, 11, 12 ani au fost următoarele:

Cum ați reușit să treceți peste frica de eșec?
Cum ați reușit să treceți peste frica de succes la o vârstă tânără? (vorbitorii au ajuns milionari la vârste între 28 si 35 de ani)
Cum ați reușit să nu cheltuiți toți banii câștigați, bani pe care nu i-ați avut până atunci?
Cum se stabilesc obiectivele personale?
Cum se poate îmbunătăți relația cu părinții și profesorii?
Cum se poate gestiona timpul mai bine?
Cum se poate găsi motivația personală ca să nu abandonezi ceea ce faci, atunci când ai un eșec?

Stimați prieteni!!!! Eu declar că am rămas complet mut. Întrebările care mi-au venit în minte când i-am auzit pe acei copii (americani, coreeni, chinezi, filipinezi, norvegieni, britanici, suedezi, poloniezi, francezi, mexicani) au fost cu sutele. Întrebarea care mi s-a părut ce mai importantă - din câte mi-au trecut prin minte - este:

Cum poate un copil să gândescă așa la 10 ani și de ce își pune el asemenea întrebări?
Răspuns: Pentru că așa a învățat ÎN FAMILIE!!!!

Oare copii noștri au aceeași șansă în fața acestor copii? Șansă de viață mai bună, șansă de angajare mai bună, șansă de a trăi mai bine? Măăăăăă caaaaaam îndoiesc....

Acum vă pun o întrebare fundamentală pentru viitorul copiilor noștri și implicit al nostru (pentru că vom ajunge toți într-o zi să fim pensionari și țara noastră va fi condusă de copii noștrii sau nepoții noștri):

Ce facem noi - ca părinți sau viitori părinți - să ținem mintea copiilor noștri DESCHISĂ la nou, la învățare continuă?

Ce facem noi ca părinți să le arătăm copiilor noștri ce ar fi bine să facă? Doar spunând, țipând și aplicând măsuri de corecție - uneori abuzive și supradimensionate? ....sau ne învățăm copii să se uite la noi și să învețe prin puterea exemplului personal?

Dragi părinți și viitori părinți!!! Dacă aveți așteptări că ȘCOALA ne va orienta copii spre succes și fericire - prin profesorii pe care îi avem - însemnă că aveți un contact cu realitatea ușor alterat!!!

FACEȚI CEVA pentru copii voști și pentru voi, în același timp! Instruițivă si învățați continuu ca să puteți ține pasul cu noua generație și să le fiți îndrumători prin exemplul pe care îl dați! Dacă nu veți face ceva în acest sens, vă rog să nu aveți pretenții să fiți ascultați, pentru că dacă veți avea aceste pretenții s-ar putea să vă confruntați cu o mare dezamăgire.

Ca să închei am să mai subliniez un lucru: ați văzut întrebările de mai sus și probabil că ați remarcat că toate încep cu cuvântul ”CUM”. Aceasta însemnă că mintea acelor copii ESTE orientată DEJA pe găsirea de soluții și nu pe găsirea de vinovați, așa cum am fost și suntem învățați.

Trăiți cu pasiune alături de copii voștri!

Cum se vede viața

2010-11-11T18:11:00.000+02:00

Asa cum vă spuneam, l-am ascultat pe Denis Waitley. Ca și Jim Rohn, este o persoană specială. El povestea despre viață și ceea ce este aceasta. În mare, afirma ceea ce a spus și Jim Rohn despre anotimpurile vieții: există perioade în viața noastră când e rău, dar apoi se zărește binele, iar după ce îl vedem acesta vine la noi și avem perioade bune și foarte bune.

Aceasta însemnă că în domeniile vieții noastre - slujbă, relații umane, sănătate, familie - avem perioade mai bune și mai puțin bune. Ele alternează și nu sunt neapărat sincrone. Aceasta însemnă că atunci când avem o perioadă mai puțin bună în relațiile umane, ea nu se reflectă neapărat și în celelalte domenii. Insă, există influențe care tind să se manifeste dacă le lăsăm să se manifeste.

Care e concluzia până acum: că ar fi bine să fim atenți la aceste perioade și la influența pe care acestea o au în alte domenii ale vieții noastre, atunci când se manifestă clar într-unul dintre ele.

Întrebarea care apare în tot acest context este CUM depășim perioadele mai grele? Denis Waitley spune că Dumnezeu ne trimite daruri ”ambalate” în probleme. Este misiunea noastră să ”despachetăm” darurile șă să găsim cadul pe care ni l-a rezervat Universul. Aceasta este una din trăsăturile care face pe oameni să atragă spre ei succesul și fericirea.

Mulți oameni, datorită vitezei cu care se desfășoară viața, nu au timpul să ”desfacă” problemele cu care se confruntă pentru a găsi cadoul. Alții sunt atât de ”blocați” pe trecutul lor sau pe ceea ce li se întâmplă în mod curent, încât parcă sunt orbi la ceea ce le oferă Universul în materie de oportunități de toate felurile.

Cum vedeți viața voastră? E plină de oportunități sau încărcată de supărare și amaraciune?

Am să închei urându-vă să fiți sănătoși - pentru că sănătatea e cea mai importantă - și să fiți ATENȚI la ce vă oferă viața.

Numai bine!

Doua întrebări care sunt fundamentale în viață

2010-11-10T15:15:00.000+02:00

Am ascultat de curând mai multți vorbitori: Jim Rohn, Denis Waitley, Brian Tracy și alții.

Vă împărtășesc o poveste pe care am auzit-o de la Jim Rohn. În acea perioadă făcea recrutare și discuta cu o chelnăriță. Discuția este redată mai jos.

”Jim Rohn: Nu vă supărați, aș vrea să vă pun poate cea mai importantă întrebare care vi s-a pus în viață. Pot să o fac?
Jane Doe: Bineînțeles.
Jim Rohn: Ați găsit oportunitatea care să vă asigure dumneavoastră și familiei dumneavostră, libertatea financiară și succesul?
Jane Doe: Nu, nu am găsit-o.
Jim Rohn: Pot să vă pun a doua întrebare importantă, care vi s-a pus în viață?
Jane Doe: Da, vă rog.
Jim Rohn: Alocați timp săptămânal ca să căutați oportunitatea care să vă asigure viitorul dumneavoastră și al familiei?
Jane Doe: Nu, anu am timp pentru aceasta.
Jim Rohn: Oau!!! Cum explicati familiei dumneavoastră faptul că nu ați găsit oportunitatea care să vă asigure viitorul și nici nu căutați? Puteți să explicați aceasta?
Jane Doe: ....
Jim Rohn: Îmi permiteți să vă fac un dar?
Jane Doe: Da, vă rog.
Jim Rohn: Alocați-vă timp săptămânal ca sa căutați această oportunitate și dacă veți face aceasta respectul de sine vă va crește cum nu ați simțit niciodată până acum. Eu vă promit că în momentul când veți aloca timp să o căutați, va veni și vremea să găsiți această oportunitate. În ziua când veți începe să căutați, dați-mi un telefon și vă voi arăta una dintre cele mai bune oportunități care există.”

Mi-am pus și eu aceste întrebări - care trebuie să vă mărturisesc că le-am găsit cutremurătoare pentru viața oricărui om - și am constatat că pentru mine am găsit oportunitatea care să asigure viitorul meu și al familiei mele. Ce ușurare am simțit!!!!

Voi ați găsit ACEA oportunitate care să vi se potrivească, să vă anime, să vă motiveze tot timpul?

Toate cele bune și nu uitați: Trăiți cu pasiune!

Filozofia furnicii

2010-11-08T21:15:00.002+02:00

Am auzit de curând despre filozofia furnicii. Până să ascult despre ce era vorba m-am gândit ce filozofie poate avea o furnică??? Oare noi, cele mai evoluate ființe de pe pământ nu avem filozofii care să ne arate că o furnică nu are cum să aibă o filozofie??? Și apoi am aflat ce pot să învăț de la furnică:

O furnică muncește cât e ziua de lungă. Are un scop: să aducă hrană în furnicar. Pentru aceasta muncește fără oprire, cât ține ziua. Acum vine partea interesantă!!!! Ați observat că furnica parcă are un traseu al ei nevăzut? Ați observat ce se întâmplă dacă blocați traseul furnicii??? Am să vă dau eu răspunsul - nu tuturor, ci numai celor care nu au încercat să blocheze calea unei furnici: furnica va cauta cum să depășească obstacolul și nu se va ori până când nu îl va depăși și își va putea urma calea. Morala: nu vă dați bătuți niciodată atunci când aveți un scop care să merite. Nu vă focalizați pe obstacol sau cine e de vină că el a apărut, ci pe găsirea de soluții pentru a vă atinge scopul.
Furnica lucrează de când răsar ghioceii și până cade bruma. Apoi intră în furnicar și se pitește de frig până la primăvară. Ce a făcut furnica toată această vreme? A strâns mâncare!!!! A sraâns mai multă mâncare decât avea nevoie pentru toată perioada caldă. A strâns atâta mâncare ca să poată trece și peste perioada rece, dar nu mai multă! Morala: Furnica s-a gândit vara că va veni iarna. Știa acest lucru! ...și mai știa că după iarnă va veni din nou vara!!!

Așa e și cu viața noastră: avem iarnă, primăvară, vară și toamnă în viața noastră. Acestea sunt anotimpurile vieții care ne afectează nu numai viața ca un întreg dar și fiecare latură a ei: relațiile personale, relațiile de familie, relațiile financiare cu noi înșine și cu ceilalți, slujba și ceea ce întreprindem în viață.

Să ne aducem aminte că atunci când trecem vremuri tulburi, că vor veni cu siguranță și vremuri mai bune, iar când suntem în vremuri bune să ne gândim că vor veni și vremuri tulburi.

De unde am învățat aceste lucruri? Am să vă spun că ceea ce am scris aici e numai o parte din ceea ce am citit: ”Anotimpurile vieții” - Jim Rohn

...și nu uitați: Trăiți cu pasiune!!!

360 de grade

2010-09-17T13:23:00.001+03:00

Am citit cărți despre dezvoltare personală, despre ce suntem și încotro ne îndreptăm, ca ființe. Aveam nelămuriri și doream să le clarific - măcar la nivel macro - pentru că era ceva ce mă frământa.

Ce am aflat, vreau să vă împărtășesc pentru că am aplicat la mine și efectele sunt cel puțin majore.

Am aflat că viața noastră: slujba pe care o avem, prietenii pe care îi avem, dușmanii pe care îi avem, nivelul de trai, familia pe care o avem, bunurile personale, emoțiile pe care le avem, sentimentele interne și externe... totul și tot ceea ce ne înconjoară, este o reflectare intimă, în detaliu, de 360 de grade a propriei lumi interioare, a modului în care ne-am construit interiorul nostru.

Unii se pot întreba ”Ce este interiorul ăsta? Despre ce vorbește aici?”. Interiorul nostru, alter-egoul nostru este acea persoană care e permanent cu voi, cu care vorbiți, vă certați, vă șoptește ce să faceți și ce sa nu faceți. Cum l-ați construit? Ce va place și ce nu vă place la el? sunt numai câteva întrebări care le puteți pune ca să schimbați lumea ce vă înconjoară.

Mulți oameni - marea majoritate - se luptă să schimbe lumea din jurul lor (cariera, relațiile de familie, relațiile cu prietenii sau dușmanii, etc.) încercând - unii toataă viața - să îi schimbe pe ceilalți. Am aflat că este infinit de greu (dacă nu imposibil) să schimbăm pe ceilalți, însă este mult mai ușor să schimbăm ceea ce există deja în noi.

Cum funcționează? Vă uitați la ceea ce vă înconjoară (fie că e vorba de relații interumane, fel de viață, nivel de trai, succes sau insucces) și identificați cu ce corespunde în interiorul vostru. Apoi schimbați ceea ce e în interior și veți avea o revelație pentru că ceea ce corespundea în exterior se va schimba de la sine.

Am mai aflat că viața noastră reprezintă reflectarea - 360 de grade - a relațiilor umane pe care le avem. Ce fel de oameni vă înconjoară? Cum contribuie aceștia la viața voastră: vă ”trag” în jos, vă țin pe loc sau vă ajută să evoluați și să fiți mai fericiți?

Călătoria ”interioară” este ca mai fascinantă aventură a umanității. Această călătorie descătușează forțe universale care vor crea magie în viața oricărei persoane care va avea curajul, forța și curiozitatea să facă această călătorie. Sunteți curioși, curajoși și puternici? :)

Trăiți cu pasiune și nu uitați că sunteți unici pe această planetă, iar timpul este limitat - vreo 100 de ani! :)

Gandirea ca instrument

2010-09-08T12:41:00.000+03:00

După cum poate știți, există în peisajul literar actual (și nu numai), destule cărți și mesaje care vorbesc despre efectele gândirii pozitive. Aceste articole, mesaje, videoclip-uri, ne arată cât de benefică este forța gândirii, în special a gândirii pozitive.

Personal, sunt un sceptic, un fel de Toma Necrediciosul în ceea ce privește lucrurile care nu pot fi dovedite științific. Cu toate acestea, subiectul gândirii pozitive, legea atracției și alte legi universale despre care aflăm acum la începutul mileniului trei, mi-au atras atenția. Am început să caut și să citesc despre ceea ce însemnă toate aceste informații care ne ”inundă” pe toate canalele. Ceea ce am aflat este că aceste legi funcționează, indiferent dacă le cunoaștem sau nu. Ceea ce m-a surprins și mi-a dat multe de gândit a fost un documentar despre genetică, pe care l-am urmărit pe un canal TV. Acum vine partea SENZAȚIONALĂ!!!

Cercetătorii, au descoperit că pe secvența unică a ADN-ului uman, se atașează aminoacizi. Au studiat acești aminoacizi și au constatat că structura acestora este simplă: două până la patru rămurele, care au în vârf un fel de bile. Întrebările la care cercetătorii au dorit să găsescă raspuns au fost:
a) Ce sunt aceste bile și ce rol au ele?
b) De ce aminoacizii aceștia simpli, se atașează de ADN?

Răspunsurile i-au uimit pe cercetători. Aceșia au aflat că:

a) Acele ”bile” sunt un fel de ”antene” care activează sau dezactivează genele umane. Această activare sau dezactivare se face continuu și modificările nu sunt permanente.
b) Aminoacizii se atașează de ADN pentru a activa sau dezactiva anumite gene.

Au numărat câte ”antene” sunt pe lanțul unic de ADN, pe structura de bază a ADN-ului și au găsit că sunt 64 de antene, nici mai multe nici mai puține.

Pentru cei care cunosc mai puțin despre genetică, vreau să le spun că genele active ne determină caracteristicile organismului, abilitățile psihice și fizice. Unele gene sunt activate definitiv la naștere, altele sunt dezactivate. Acesti aminoacizi, lucrează cu genele dezactivate.

Întrebarea următoare a fost: Ce determină aceaste ”antene” să activeze genele sau să le dezactiveze?

Răspunsul - senzațional - a fost: EMOȚIILE.

Emoțiile noastre ne determină abilitățile!!! Ceea ce gândim și simțim ne face să fim mai buni sau mai slabi în ceea ce întreprindem. Cercetătorii au constatat că, în medie:

Perosanele care de obicei sunt negative, gândesc negativ, orgolioase au activate între 15 și 25 de ”antene”
Persoanele care de obicei sunt pozitive, gândesc pozitiv, iar orgoliul lor nu se manifestă prea des, au activate între 25 și 40 de ”antene”

Mă întreb: Oare persoanele deosebite - Maica Tereza, Ghandi, Einstein, preoții cu har, șamanii, maeștri yoga sau cele care au arătat lumii cât de valoroși suntem, prin puterea exemplului personal - câte ”antene” au active? Există oare persoane pe această planetă, la care funcționeză toate cele 64 de ”antene”?

Concluzia mea este că acele concepte și curente de idei care ne îndeamnă să gândim pozitiv au dreptate. Forța emoțiilor noastre și ceea ce gândim - în cea mai mare a timpului - determină ceea ce suntem și ceea ce putem face.

Fiți pozitivi, căutați ceea ce e bun în toate experiențele de viață și nu uitați: Trăiți cu pasiune!

Picaturi de cunoastere ...

2010-07-02T11:18:00.001+03:00

Din folclorul norvegian:

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
Învaţă de la Soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum liniştit să mor!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi
Învaţă de la umbră să fi smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la Soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Să fiţi sănătoşi, să fiţi iubiţi şi să fiţi victorioşi în lupta cea mai grea pe care o aveţi de dat în viaţă: cu egoul vostru!
Sa nu-l lasaţi să vă fure visele şi să vă întunece mintea!

Nu uitaţi: Trăiţi cu pasiune! :)

Puteti salva viata unui copil cu probleme de inima

2010-06-10T12:04:00.002+03:00

Am primit acest anunt de la un prieten care se afla in situatia de a avea un copil ce sufera de probleme cardiace. Cred ca mesajul de mai jos poate ajuta copii care au probleme cardiace. Va rog doar sa trimiteti mai departe acest mesaj pentru ca puteti salva o viata pe care acum nu o stiti.

FOARTE IMPORTANT ! ! !

Va rog sa difuzati mai departe acest e-mail, fiindca sigur exista in Romania copii bolnavi cardiac ai caror parinti nu au posibilitati economice sa le salveze vietile.
Nu ezitati un moment si recomandatile aceasta adresa de contact...puteti astfel sa ajutati la salvarea vietii unui copil nevinovat... Am controlat adresá si am primit un raspuns amabil si garantia
autenticitatii acestui anunt.

Cu stima
Ioan
(Goteborg-Suedia)

IN ATENTIA PARINTILOR CARE AU COPII CU PROBLEME CARDIACE

In acest moment exista in ISRAEL o clinica medicala ce are o fundatie independenta ce strange fonduri internationale pentru a PLATI OPERATII DE CORD PENTRU COPII , IN ACEST MOMENT SUNT STRANSE FONDURI ENORME PENTRU CAZURILE DIN ROMANIA ...DACA STITI PARINTI DISPERATI AI CAROR COPII NECESITA INTERVENTII CHIRURGICALE PE CORD, TRIMITETI LE ACEST EMAIL . EL POATE SALVA VIATA UNUI COPIL !!!!!!!!!
Site-ul fundatiei este :

http://www.saveachildsheart.org/

Controlati-l singuri.
Sau se poate suna la redactia Radio Romania Cultural unde se pot cere detalii . Se asigura costurile pentru operatia in sine, tratament complet pre si post operator, cazare pentru un parinte.
Parintele si copilul platesc doar biletul de avion dus-intors !!!
Aceasta stire s-a difuzat pe 28 .5.2009 ora 13.20 la emisiunea - Stiinta in cuvinte potrivite - rubrica medicala - care se difuzeaza in fiecare zi dupa Stirile de la ora 13.00
STIREA ESTE FOARTE SERIOASA SI VERIFICATA !!!
( redactori si prezentatori sunt Corina Negrea si Dan Manolache )

TRIMITETI ACEST E-MAIL TUTUROR CARE AR PUTEA SA-L DEA MAI DEPARTE SAU SA AJUTE EFECTIV PE CINEVA CARE ARE NEVOIE !!!
SPER SA AJUTE PE CINEVA !!!

SALVATI COPIII DIN TARA !!!

EI SUNT VIITORUL ROMANIEI SI AU DREPTUL SA TRAIASCA.

Toate cele bune si nu uitati:
Traiti cu pasiune si nu va lasati orgoliul sa va distruga viitorul! :)

Ce ne face să ne mişcăm... :)

2010-06-01T21:13:00.001+03:00

Scriam zilele trecute că unul dintre cei mai mari factori de motivare a oamenilor este FRICA. Poate că nu a fost o "scriere" pe gustul tuturor. Aşa că mai am o veste bună pe lângă cele 5 pe care le găsisem!!!

TOATE, dar absolut toate acţiunile pe care le facem, intră în două mari categorii:
• cele motivate de FRICĂ - adică faptele rele, negative
• cele motivate de DRAGOSTE - adică faptele bune, pozitive.

Avem câteva noţiuni antagonice - precum este Binele si Răul:
- Motivare şi Demotivare
- Entuziasm şi Lipsa de Entuziasm
- Acţiune şi Inacţiune

Diagrama de mai sus funcţionează atât cu cele pozitive (numai cu ele) cât şi pentru cele pozitive (numai pentru ele). Revin la cele Pozitive de data aceasta!

De ce acţionăm? Pentru că avem un motiv intern, avem o nevoie. Motivul şi nevoia ne creează Motivarea. Ea poate avea diverse intensităţi pe scala Foarte mică - Foarte mare. Dacă nu există motivaţia, chiar şi foarte mică, nu vom acţiona!!!! Dar vorbim numai de cazul când ea există.

Presupun că suntem în cel mai puțin favorabil caz: acela când motivaţia pe care o avem este Foarte Mică. Conform procesului din diagramă, Motivaţia ne provoacă entuziasm. Entuziasmul duce la Acţiune, iar Acţiunea ne măreşte Motivaţia pentru că ne aflăm în mişcare, în procesul de realizare a unui lucru care merită pentru noi.

Odată ce ne-a crescut Motivaţia, ne creşte şi Entuziasmul care ne face să Acţionăm cu si mai mare intensitate… iar ciclul se reia şi este auto sustenabil. Asta înseamnă că se alimentează singur. Unde ajungem de obicei? La realizări la care nici nu ne-am gândit!!! :)

Ca să fiu scurt – deoarece subiectul este vast şi aştept să discutăm, dacă sunteţi interesaţi – singura piedică care există şi care „sparge” acest ciclu spre realizări extraordinare şi succes personal este AMÂNAREA ACŢIUNII. Am observat la noi, românii o mare înclinare către a analiza foarte mult situaţiile şi a căuta mult prea mult „calea cea bună”, ceea ce duce inevitabil la amânarea acţiunii.

De ce facem acest lucru? Încă nu am găsit un răspuns viabil, care să justifice pe deplin această poftă de a analiza. Un răspuns pertinent ar fi: frica de a nu greşi. La o analiză mai atentă a acestui fapt, arată că cu cât analizăm mai mult şi cu cât strângem mai multe informaţii, ca să luăm ce mai bună decizie, cu atât ne dăm seama că există mai mare posibilitate să greşim. Acesta duce inevitabil la „dorinţa” de a avea şi mai multe informaţii pentru că, cu cât aflăm mai multe, cu atât ne creşte frica de a greşi. :) Toate acestea duc la amânarea acţiunii!

Ceea ce vă recomand – şi cred că deja v-aţi dat seama – e să nu mai stăm să analizăm, ci să acţionăm.

De 400.000 de ani omenirea şi specia umană a evoluat, bazându-se pe un singur principiu. Englezii îl numesc Trial and Error, sau în traducere liberă: Acţionează, Greşeşte şi Corectează-te. De ce unii încearcă să nu greşească deloc şi pentru aceasta nu acţionează, rămâne un mister pentru mine.

Acţionaţi şi veţi beneficia de forţa Universului! Acţionaţi şi veţi descătuşa forţa care stă în voi şi pe care o aveţi de când v-aţi născut! Aşa veţi găsi drumul spre fericire! :)

Trăiţi cu pasiune!

O cale catre fericire si succes personal

2010-05-28T18:28:00.000+03:00

Am stat mult de vorbă cu oamenii din jurul meu. Am citit despre ce stă la fundamentul fiinţei umane şi am ajuns la concluzia că acest subiect este atât de vast, încât dacă aş scrie despre el în fiecare zi - presupunând că timpul îmi permite :) - nu l-aş termina niciodată.

Printre primele constatări, consider două ca fiind fundamentale:

Frica
Chmismul organismului nostru

Aparent nu au legatură una cu cealaltă, însă cu toate acestea cei mai mulţi autori arată că FRICA este strâns legată de chimismul nostru. Începând de la faptul ca persoanele cărora le e frică de câini sunt cei care sunt lătrati sau atacaţi de aceştia şi până la decizii care sunt importante în viaţă - căsătoria, schimbările de slujbă, deciziile de investiţii, prieteniile, afinităţile faţă de artă, cultură, etc. - toate sunt legate de chimismul nostru.

Ce înseamnă acest chimism? Înseamnă ce am învăţat la chimie, prin clasa a 9-a şi a 10-a. Aceasta înseamnă că marea majoritate nu îşi mai aduc aminte de chimia organică şi de ce cuprinde ea. :) Asta înseamnă că este un lucru atât de complex încât pentru nespecialişti, e prea complicat şi lipsit de sens să ţinem minte ceva. DARRRRRRRR......

Cu toate acestea FIECARE EMOŢIE pe care o trăim - bună sau rea - modifică instantaneu chimismul nostru intern. Fie că ne dăm seama sau nu, această regula funcţionează! Am citit într-o carte despre 2 cercetători americani care identificau ce muşchi ai feţei intră în acţiune la fiecare tip de emoţie pe care îl avem. Au făcut cercetarea aceasta timp de vreo 10 ani şi au constatat un fapt uimitor!!!! Nu numai că emoţiile (care generează hormoni specifici) ne schimba fizionomia feţei atunci când le trăim, dar şi NOI, dacă mimăm o emoţie pe care nu o avem, determinăm schimbarea chimică în organism!!!

Acest tip de comportament, duce în final la a trăi acea emoţie pe care încercam iniţial să o mimăm: INDIFERENT dacă mimam o emoţie pozitivă sau negativă. :)

M-am întrebat apoi ce stă la baza acţiunilor noastre de zi cu zi, acţiuni care ne modifică viaţa - ne schimbă viaţa permanent (cu toate că mai multora le e frică de schimbare!!! :)) Marea majoritate a oamenilor care se ocupă cu cercetarea aspectelor motivării, au arătat că cea mai mare forţă de motivare este FRICA. Ne este frică de tot şi de toate, de motive imaginare pe care le considerăm reale sau de lucruri reale. Ne este frică pentru că frica aceasta stă în genele noastre şi e adânc înrădăcinată în "sistemul" nostru, încă de când strămoşii noştri se luptau pentru supravieţuire în păduri şi trăiau în peşteri.

Napoleon Hill, în cartea lui "De la Idee la Bani", dă o listă a principalelor 35 de frici care ne conduc viaţa, chiar dacă ne dăm seama sau nu de ele. OOOOOOOOKKKKKKKKKKK...... şi ce e cu asta? Unde este vestea bună???!!!

Vestea bună e că acum ştim cu ce avem de-a face!
Vestea bună e că acum nu mai trăim în peşteri şi nu mai avem ocazia să fim atacaţi de urs pe cărarea din pădure!
Vestea bună e că putem să ne determinăm viitorul, schimbând ceea ce este ÎN INTERIORUL NOSTRU, deoarece lumea care ne înconjoară (prieteni, familie, duşmani, calitatea vieţii noastre, locul de muncă, viitorul nostru) este o reflexie totală a LUMII NOSTRE INTERIOARE!!!
Vestea bună e că acum avem opţiuni şi depinde în totalitate de noi, ce cale alegem în fiecare clipă a vieţii noastre. Unii s-ar întreba dacă trebuie să stăm şi să judecăm în fiecare minut ce ar trebui sau ar fi bine să facem! OAAAAUUUU! Cât de complicată ar fi viaţa! :)
Veste bună e că Universul ne-a înzestrat cu un instrument pe care putem să îl folosim cu mult succes: INTUIŢIA!

După cum vedeţi, sunt deja 5 veşti bune! ;)

Folosiţivă intuiţia şi veţi realiza lucruri de neimaginat până acum. Veti lua decizii mai bune, veţi avea prieteni mai buni, veti avea o familie mai armonioasă, veţia avea o viaţă care merită trăită din plin!!
În plus de toate acestea şi altele încă, veţi putea la finele vieţii să spuneţi cu plăcere că aţi avut o viaţă excelentă!!! De cine depinde viaţa voastră? De voi! Iar acesta este un lucru extraordinar!

Trăiţi cu pasiune!

”Pozitivismul” televizorului

2010-02-03T14:44:00.000+02:00

Am un prieten care lucrează de foarte mulți ani în media, mai clar spus la un post de televiziune. Nu dau nume pentru că au mai puțină importanță! :) Fiind un pasionat de știință l-am întrebat în anul cand s-a descoperit în totalitate genomul uman, de ce nu a apărut nici o știre legată de acest subiect. Va asigur că mi-am manifestat indignarea! Răspunsul lui m-a lăsat mut și de atunci am început să ”văd” pozitivismul televizorului, manipularea maselor de oameni care se uită la televizor și care cred că tot ceea ce se spune acolo este adevărat. Vă împărtaășesc și vouă dialogul cu el!

<< Eu: De ce nu ați dat pe post o știre care mie mi se pare fundamentală pentru umanitate?

Prietenul: Măi Bogdane, știrea despre genomul uman nu va apărea niciodată pentru că nu va fi niciodată o știre!

Eu: De ce nu va fi o știre?

Prietenul: Pentru că noi suntem plătiți la audiență. Dacă nu avem audiență, nu avem salarii. Din statistică și studii despre ce crează audiență, adică ce îi face pe oameni să se uite la televizor au reieșit 3 subiecte care cresc audiența:

Despre Moarte
Despre Bani
Despre Sex
Despre Persoane Publice

Dacă avem o știre care nu e legată de de unul dintre aceste subiecte, ea nu va fi dată pe post pentru că nu face audiență. Dacă avem o știre care cuprinde cât mai multe din cele 4 menționate, acea știre devine o știre bombă!!!! Cel mai bun exemplu este moartea prințesei Diana: ” Prințesa Diana (persoană publică) a murit într-un accident rutier (despre moarte), într-un pasaj din Paris. Ea se afla în mașină cu logodnicul ei (despre sex), fiul șeicului..... (despre bani)”. Această știre a făcut ocolul lumii în mai puțin de 4 ore și a creat audiență foarte mare, timp de mai multe săptămâni

Eu: Îți mulțumesc pentru că m-ai luminat. Acum înțeleg mult mai bine ce se întâmplă. >>

În concluzie, stimați prieteni, am început să fiu atent la emisiunile de știri. După o vreme m-am lămurit ca nu se dă altceva pe posturile TV, decât ce face audientă! De aceea la știri nu veți vedea decât morți, răniți, infractori, prostituție, scandaluri amoroase ale persoanelor publice. Mai mult decât atât veți observa că la rubrica SPORT - o rubrică îndrăgită de multă lume - nu mai auzim decât de scandalurile vedetelor sportive, banii din tranferuri, divorțurile sportivilor! :) La rubrica SPORT nu mai există divizia B la fotbal (ce sa mai spun de campionatul județean), nu mai avem echipe de hadbal, baschet, jucători de tenis de câmp, nu mai avem scrimă, canotaj, șah sau alte sporturi, pentru că acestea nu crează vești, așa cum sunt ele înțelese de managerii posturilor TV.

Închei rugându-vă să vă puneți o întrbare: Oare cât mai accept ca mintea mea, starea mea de spirit, emoțiile mele să le mai las influențate de posturi și emisiuni care mi le controleză prin lipsa de obiectivitate și mesaje care nu sunt în interesul meu?

Vă rog să vă gândiți - dacă aveți familie - și la familia voastră, la copiii care cresc cu sonorul acestor știri, în fundal. Cum va determina acest fundal sonor, viața lor?

Traiți cu pasiune și fiți pozitivi în gândire!

IT&C - Ce-o mai fi și asta?

2010-01-11T15:05:00.001+02:00

IT&C este un acronim folosit de .... oamenii care lucreaza în IT&C! Ceilalți oameni, mai normali, nu prea au idee ce însemnă exact. Știu doar ca e ceva legat de calculatoare. Datorită faptului că am activat în acest domeniu mai bine de 12 ani, pot să va ajut în a desțeleni mesajele care vin de la oamenii din acest domeniu.

Evident că în anul de grație 2010, toate companiile trebuie să lucreze cu calculatoarele și să folosească diverse sisteme informatice. Aceste sisteme informatice ar trebui să le ajute să o ducă mai bine. Aceasta însemnă să le ajute să se focalizeze pe activitatea de bază pentru a o îmbunătăți, nu pe exploatarea sistemului informatic.

Când conducerea firmei dorește să apeleze la tehnologia informatică, atunci pentru ei începe un coșmar din care se vor trezi peste câțiva ani, sau poate niciodată. Coșmarul acesta începe prin a determina: ce sistem informatic să folosească; la ce e bun; cu ce firmă să ia contact; cum să facă să nu fie păcăliți de oamenii din IT&C; cum sa înțeleagă mai bine limba aceea ciudată pe care încep să o audă: RAM, giga, aplicație integrată, librării de date, rack, server, RAID, VPN, Ethernet și multe altele.

Vă asigur că vânzătorii cu care vă veți întâlni - de la cei experimentați și sfârșind cu cei neexperimentați - vor încerca să vă ”aburească” cu acești termeni doar ca să poată crește prețul nejustificat.

Acesta e doar începutul coșmarului în ceea ce privește IT&C... continuarea coșmarului se reflectă în contul din bancă și în costurile plătite lunar pentru ceva ce mai mult vă încurcă... sfârșitul coșmarului poate să apară numai dacă apelați la un prieten adevărat care să vă consilieze ce să faceți chiar de la primul pas.

Dacă nu aveți prieteni adevărați care să cunoască această ”roată a norocului”, apelați la un consultant. Dacă nu cunoașteți nici un consultant sau vi se cere o sumă prea mare ca să scăpați de durerile de cap ”IT&C”, cautați-mă! :)

Am văzut atâtea companii care au plătit prea mult pe ”navete spațiale” când ele aveau nevoie de un instrument, am văzut atâția vânzători mercenari, am văzut prea mulți manageri de IT&C interesați mai mult de scaunul și EBIT-ul lor decât de bunăstarea clienților lor, încât am decis să fac un bine companiilor din România care au nevoie de IT&C și să le deschid ochii, ca să nu mai piardă bani datorită unor lucruri banale.

Toate cele bune și nu uitați: cautați-mă dacă aveți probleme și le vom rezolva!!! :)

Generație de ”first timers” ...

2009-08-29T10:08:00.002+03:00

Născuți la începutul anilor 60-70, vedem cum casa părinților noștri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o și realizam că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu aveam amintiri despre primii pași pe Lună, nici despre războaie sângeroase; avem cultura generală pentru că asta însemna ceva, odată.

Suntem ultima generație care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Țară, țară! Vrem ostași", "Pititea", "Sticluța cu otravă", "Hoții și vardiștii", ultimii care au strigat "Un-doi-trei la perete stai!", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video și stăteam să ne uitam la filme 2 zile închiși în casă), primii care am văzut desene animate color, primii care am renunțat la casete audio și le-am înlocuit cu
CD-uri. ...apoi am renunțat și la aparatele video, că erau demodate. :)

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazați, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gașcă.

Noi NU am dat examene de Capacitate, NU am dat teste grile la admitere. Am dat ”treapta întâi” și ”treapta a doua”.

Noi am fost primii "Șoimi ai Patriei" și ultimii "Pioneri".

La grădiniță am învățat poezii în românește, nu în engleză... și am cântat MULȚI ANI TRĂIASCĂ!, nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.

Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place,Twin Peaks, Dallas.. și cine zice că nu s-a uitat, ori minte, ori nu avea încă televizor.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau și abia așteptam să vină și la noi înghețata Magnum sau puștile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie și ciocolată sau cu Polar și clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii.... și uite un motiv bun să nu mergem la școală.

Noi am ascultat și Metallica, și Ace of Base, și DJ Bobo, și Michael Jackson, și Backstreet Boys, și Take That, și încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pasii, dar toți dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atăt de Abba și de Queen, cât și de noile nume gen 50 Cent și Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", "Cutezatorii" și "Cireșarii", am băut Cico și Zmeurată și ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri "de la TEC", făra să ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la școala beam toată clasa dintr-o sticla de suc fară teama de viruși.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă și am descoperit Internetul. Noi mergeam la ICVA cu sacoșele pline de sticle, spălate acasă în baie că să facem ceva bani să ieșim în oraș la cofetărie sau la Cinemascop. Noi am fost ultimii care am umplut sifoane cu capsulă, că să bem sucuri naturale, făcute din sticlele de ”Sirop”.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram să ieșim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toți că să auzim acțiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri ”Țintar”, sau ”Dacii și Romanii” de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram și le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia așteptam la chefuri să jucăm "Fântânița" sau "Flori, fete sau băieți", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dădea un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roșeam la cuvantul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă și sa le aruncăm în capul colegilor; care am completat mii de oracole, sperând că
persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine îți place?" că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viață, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere și cotiere, nu am avut scaune speciale în mașini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greșeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfacute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toți câinii și toate pisicile din cartier, nu am ținut cont de câte lipide și glucide mâncam, părinții noștri nu aveau "child proof the house", ne-au trimis sa cumpărăm bere și vin de la Alimentara, și cate un pachet de țigări de la Tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revoluție, noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote și monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au văzut-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai ținem minte emisiunea "Feriti-vă de măgăruș".

Suntem o generatie de învingători, de visători, de "first-timers" ...

Dacă citești și ai zâmbit măcar un pic, ești de-al nostru!

Traiți cu pasiune! :)

Tinerii zilelor noastre - încotro?

2009-08-28T09:02:00.000+03:00

Ieri am avut ocazia sa discut cu câțiva tineri. O experiența inedită și interesanta în același timp. Subiectul discuției era despre viață și afaceri. Tinerii făcau parte din cateva categorii de vârstă: elevi (17-19 de ani), studenți (20-24 de ani), absolvenți (25-27 de ani).

Dupa cum vedeți, diferența de generație este aparent mică. Ceea ce am constatat eu a fost că diferența de generație e foarte mare. Motivul care cred că stă la crearea acestei diferențe este viteza cu care circulă informația în ziua de astăzi.

Întrebarea pe care am pus-o a fost: Ce vă doriți de la viață?
Elevii: ”Nu ne-am gândit până acum”.
Studenții: ”Să ne găsim un servici, ca să ne putem întreține în facultate”.
Absolvenții: ”Să ne găsim un servici care să ne placă”.

Ceea ce m-a uimit și m-a întristat a fost că răspunsurile nu ținteau deloc către viața lor interioară, către emoțiile pe care le trăiesc zi de zi. Totul avea un factor comun: banii. Conform piramidei nevoilor a lui Maslow, acesti tineri se zbat între dorința de a trai viața și a se bucura de ea și nevoia de a face orice ca să facă bani pentru satisfacerea primei trepte a nevoilor umane: Nevoia de bază (hrană, adăpost, îmbrăcăminte).

A doua întrebare: ”Care ar fi suma de bani, pe care să o câștigați lunar, care ar elimina grijile pe care le aveți acum?”
Elevii: ”3000 lei”
Studenții: ”5000 lei”
Absolvenții: ”9000 lei”

Excelente răspunsuri!!! Au așteptări pozitive în ceea ce privește încrederea în ei și ce sunt capabili să facă. Surpriza a fost la a treia întrebare.

”În cât timp de la absolvire, credeți că veți ajunge la acest salariu?”
Elevii: ”2 ani”
Studenții: ”3 ani”
Absolvenții: ”7 ani”

Tot ce am menționat până acum arată că tineretul nostru - care este extraordinar - nu a fost îndrumat către viață de nimeni, decât de televizor și de ce ne învață el. Al Gore, fostul vicepreședinte al S.U.A. a editat o care recentă și din ce am auzit s-a facut și un film cu subiectul general: ”...cum a reușit apariția televizorului să alieneze capacitatea de gândire și comunicare a rasei umane ...”

Părinții acestor tineri nu au avut timpul necesar să îi îndrume; școala - din păcate - nu are abilitatea și cadrele necesare să facă acest lucru; grupurile sociale din care fac parte tinerii noștri nu fac această îndrumare pentru că sunt în mare parte construite pe plăcerea de a trăi viața ”de moment”.

Una din pasiunile mele sunt călătoriile și explorarea. Am citit despre James Cook, Cristofor Columb și alții ca ei, care au făcut eforturi și și-au depășit limitele înfruntând necunoscutul. Așa au descoperit Terra!

Închipuiți-vă acele corabii maiestoase, puternice, pline de oameni curajoși, pe oceanele lumii ....
... plutind în derivă, fără un scop!!!! Aceaștia sunt tinerii noștri! Ca să pun și cireașa de pe tort sau bomboana pe colivă, companiile în care ajung acesti tineri să lucreze nu mai fac îndrumarea și instruirea personalului, nu mai au planuri de carieră pentru că managerii sunt prea ocupați cu ei înșiși și cu realizarea cifrelor cerute de conducere sau de acționari.

Concluzia pe care eu am tras-o este că NOI, adulții suntem 100% responsabili de țara în care trăim, de soarta tinerilor noștri, de viața pe care am cosntruit-o acum 10-20 de ani.

DECI: Stimați adulți, ce faceți astăzi, acum ca măcar viața nepoților să fie mai bună?
Stimați tineri, ce faceți voi astăzi, acum, să vă găsiți ”busola” și să ajungeți la ”pământul făgăduinței”?

Anthony Robbins, cel mai bun coach din lume la ora actuală, a spus că există 3 condiții ca oamenii să fie fericiți și să aibă succes în viață:

Pasiunea. Trăiți cu pasiune, faceți ceea ce vă pasionează cu pasiune, fiți realmente entuziasmați de ceea ce faceți în fiecare minut, în fiecare zi! Dacă nu simțiți pasiune în ceea ce faceți, veți ajunge într-o zi să vă plictisiți și veți eșua pe vre-un țărm pustiu.
Credința. Credeți cu tărie că veți reuși să realizați ceea ce v-ați propus!!! Credința nu însemnă încredere, însemnă să crezi în ceva fără să ai dovezi! Dacă nu vă puteți imagina ce este credința, sau nu puteți face diferența între credință și încredere, puneți-vă o întrebări simple: Credeți în Dumnezeu? Credeți că există în univers o forță care mișcă totul în armonie? :) Ați avut dovada existenței acestei forțe vreodată? Aceea e credința!
Strategia. Cu Pasiune și Credință veși ajunge mai departe decât fără ele. Însă fără o Strategie nu veți ajunge prea departe! Strategia e să învățați de la cei mai buni, de la oamenii de succes. Învățați de la ei ce au făcut să aibă succes, cum gândesc, ce simt, cum planifică, cum își revin din eșecuri, cum își recunosc și își îndreaptă greșelile, etc. ”Furați” meseria de a fi o persoană de succes! Nu reinventați roata sau apa caldă!!! :) Înconjurați-vă de oameni de succes!

Napoleon Hill a scris o carte acum 70 de ani care este valabilă și astăzi: ”De la idee la bani”. Cartea este un studiu al oamenilor de succes și ce au făcut ei ca să aibă succes. O parte importantă a acestei cărți sunt cele 35 de frici, care sunt dobândite și care îi împiedică pe oameni să traiască viața pe care și-o doresc, pe care o visează. Citiți-o, dacă sunteți determinați să ieșiți din ”cursa șobolanului”, cum spunea Robert Kiosaky în ”Cadranul banilor”!!!

Cam atât am vrut să vă spun pentru astăzi! :)

Nu uitați: Traiți cu pasiune!

Ce însemnă sa te cunoşti?

2009-08-07T13:12:00.000+03:00

Salutare vizitatorule!

Bine ai venit pe ceea ce este "blogul" meu. :) Fiind puţin mai tradiţionalist, mie îmi place să îl numesc jurnalul meu de gânduri.

Am început această "călatorie" cu gândul să dezvălui prietenilor mei, cunoştinţelor mele, amicilor mei şi tuturor oamenilor ceea ce cunosc eu, în speranţa că aceasta îi va ajuta să obţină succesul pe care şi-l doresc în viaţă.

Ce însemnă să te cunoşti? Pentru mine este călătoria cea mai fascinantă pe care care o pot experimenta. Brian Tracy - unul din autorii mei preferaţi - spune că bebeluşii (fiinţele umane) se nasc cu două calităţi remarcabile, pe care apoi le "pierd" datorită unor multitudini de factori ce îi influenţează. Aceste două calităţi remarcabile sunt:

1. Se nasc neînfricaţi. Nu le e teamă de nimic: vor să experimenteze tot şi nu ştiu că există şi expresia "nu pot" în lumea lor.
2. Se nasc 100% sinceri. Nu le e teamă să îşi exprime emoţiile, aşa cum le trăiesc, atunci când le trăiesc.

Aceste 2 calităţi îi fac să fie fericiţi; aceste 2 calităţi îi fac să fie simpatici, să aducă bucurie celor din jur, să fie alintaţi de alţii.

Oare ce credeţi că ne opreşte pe noi, adulţii (de la 20 la 80 de ani) să nu mai fim noi înşine, cei care am fost atunci când ne-am născut???

Părerea mea este că ceea ce opreşte sunt limitările din mintea noastră, limitări învăţate pe parcursul vieţii de la ceilalţi adulţi: părinţi, profesori, şefi, amici, colegi şi aşa mai departe.

Pe baza celor spuse, s-a născut întrebarea: Cât de important e să te cunoşti pe tine?

Toate cele bune!